S-a instalat un nor de panica asupra mea.

Si bate vantul din ce in ce mai tare. Ma clatin.

Imi va spune: "Linisteste-te! Va fi bine de data asta!" ... Dar nu am siguranta asta!

Frica mi-e musafir pentru o vreme.

Taci. Nu spune nimic.

Vreau sa ma intorc in timp. Stiu cat de "cliseic" suna, dar nu mai pot!

Fericirea mea rezista din ce in ce mai putin acum.

Am o scobitura in suflet pe care nu o pot petici nicicum. Ma chinui in fiecare zi sa uit de ea si ma amagesc cu tot felul de ganduri, de nimicuri. Si ma pierd printre vise si nu dupa mult ma trezesc si simt din nou cat de amara e singuratatea. Si nu aude nimeni.

As vrea sa tip, dar mi-e frica sa nu fac o scobitura si mai mare...

Vreau doar sa scap de aici.

E o nebunie.

E o iluzie.

Nu-mi dă pace, dar îmi dă energie chiar şi atunci când sunt nori, şi e frig, şi e vânt, şi e urât afară.

Şi, Doamne, cât de mult îmi place!

Dragă nou vis al meu, bun venit în viaţa mea! Te rog, nu-mi întoarce lumea prea mult pe dos!

Boom!

De cateva zile m-am ales cu un secret.

Un secret atat de secret incat de ficare data cand imi vad secretul inima mea incepe sa bata repede repede repede... Cam la fel de repede cum un arcus se plimba pe coardele unei viori cantand o piesa de Paganini... Si ma sperie uneori, ma face sa cred ca vrea sa-mi iasa din piept si sa fuga de mine pentru ca-i fac rau...

Ma chinuie foarte mult si ma face sa vreau sa spun tuturor despre el.

Si mi-e frica.

Mi-e frica sa nu aud oameni optimisti spunandu-mi: "Incearca! Vezi cum e! Nu ai nimic de pierdut! No risk, no fun!".

Adevarul e ca nu e niciun secret ca eu visez un vis imposibil de realizat.

Hang in there.

It's gonna get better in no time.

Se face tot mai frig. As vrea sa fiu in bratele tale.

Dar nu ne-am gasit inca.