Vreau sa ma intorc in timp. Stiu cat de "cliseic" suna, dar nu mai pot!

Fericirea mea rezista din ce in ce mai putin acum.

Am o scobitura in suflet pe care nu o pot petici nicicum. Ma chinui in fiecare zi sa uit de ea si ma amagesc cu tot felul de ganduri, de nimicuri. Si ma pierd printre vise si nu dupa mult ma trezesc si simt din nou cat de amara e singuratatea. Si nu aude nimeni.

As vrea sa tip, dar mi-e frica sa nu fac o scobitura si mai mare...

Vreau doar sa scap de aici.

E o nebunie.

E o iluzie.

Nu-mi dă pace, dar îmi dă energie chiar şi atunci când sunt nori, şi e frig, şi e vânt, şi e urât afară.

Şi, Doamne, cât de mult îmi place!

Dragă nou vis al meu, bun venit în viaţa mea! Te rog, nu-mi întoarce lumea prea mult pe dos!