Do you know how it feels to love you?

Nu, nu stii. Nu e chiar floare la ureche.

Nu credeam ca o sa doara. Ma credeam suficient de puternica astfel incat sa nu simt nimic. Nu credeam ca o sa-mi influenteze catusi de putin starea...

Si uite ca totusi doare, uite ca totusi imi mai fuge gandul la tine din cand in cand.

Nu ti-ai ales bine momentul.

Dar parca pana la urma e mai bine asa, fara tine.

As fugi... off, ce-as fugi.

De fiecare data cand vezi ca mai e putin timp si trebuie sa-ti duci planul pana la capat... de fiecare data apare senzatia aia: "Of, de-ar fi cineva sa faca asta in locul meu."

Nu am stare. Nu am dispozitia necesara pentru seriozitate, constiinciozitate, responsabilitate, etc. Vreau sa fie vacanta si la mine!

Adevarul e ca mi-e frica... Sunt mai speriata de admitere decat eram de Bau-Bau in copilarie.

Presiunea e mare si creste cu fiecare zi pe care o tai in calendar.

Numaratoarea inversa devine atat de apasatoare!! Mai sunt 13 zile. Sper sa fie cu noroc.

Wish me luck... (Nu cred in chestiile astea, dar parca mai taie din stres)

Psst!

La cine a ramas aparatul ala de oprit timpul? Am nevoie de el urgent!

Nu va prefaceti ca nu stiti despre ce vorbesc!

Il vreau acum!!!