Când e ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

Suntem mult prea gălăgioşi. Avem nevoie de zgomot pentru a nu ne simţi singuri?

Fă ceva pentru mine.

Te rog!

Izolează-te pentru 3 minute.

Închide ochii şi încearcă să te găseşti.

Ascultă-te.

Admiră-te.

Calmează-te.

Fă-ţi timp pentru tine.

3 minute. Atât îţi cer.

Stai 3 minute cu tine şi spune-mi cum te simţi apoi.

Te aştept cu drag.

Goodnight.

Noapte buna, Doamna Luna. Prezenta dumneavoastra a fost cel putin incantatoare in aceasta seara. :)

Coldplay - You Love Means Everything
Ai vazut vreodata Cismigiul cand ploua?

Isi dezvaluie toate secretele.

Broscutele dau concerte si ies la plimbare.

Ramele se joaca prin noroi.

Liniste pe alei. In sfarsit au si ele parte de intimitate.

Aerul curat de ploaie te calmeaza. Te lasa sa visezi.

E frumos Cismigiul cand ploua.

Rainy day

• Stropi pe geam.

• Stropi pe strazi.

• Stropi pe obraz.

• Dar nu-i nimic. E o ploaie trecatoare.

• Maine soarele nu va mai fi atat de somnoros.

• Maine va fi bine.

mi-e dor de casa...

Nu stiu.

Nu ai cum sa ma intelegi.

Nici eu nu ma recunosc cate-odata.

M-as lua la palme uneori.

Ai simtit vreodata ura pentru tine?

Daca nu, atunci chiar nu ai niciun fel de scuza sa nu fii fericit.

Pe mine ma dau peste cap unele amintiri. Apar asa, dintr-o data si ma incurca.

Ma blocheaza.

Ma opresc.

Uite, in seara asta ma uitam prin arhiva si am dat peste un blog. Blogul lui. Nu e un blog prin care sa se destainuie, sa vorbeasca despre viata lui. E mai mult un blog pentru fictiune, creatie. Dar in fiecare cuvant scris de el ii puteam vedea amprenta. Mi-a adus aminte de el, de mine cand eram prin preajma lui. I was sooo in love. De fapt eram love-sick. De fapt... ce stiam eu atunci de dragoste? Eram o prichinduta/prichindea/prichindoaica(Alege varianta corecta- din nou...). Era un sentiment foarte fain de plutire permanenta. Nu mi-e dor de el. Mi-e dor de senzatia aia.

De ce acum nu mai simt la fel?

Uneori am impresia ca am ramas fara suflet. Nimic nu ma mai impresioneaza, nimic nu-mi mai umple golul asta din piept. Sunt chimica. Nu mai exista sentimente uneori. Sunt doar reactii chimice, biologice. Dar din moment ce ma gandesc la lucrurile astea si ma simt asa, poate ca mai am o sansa la sentiment. E si asta un sentiment: sa simti ca nu simti nimic. Nu? O iau razna de tot? Spune-mi.

Daca e din cauza ca m-am maturizat, atunci vreau sa gasesc o metoda sa ma opresc aici. Ma sperie gandul ca situatia se poate inrautati.

Nu stiu, poate totusi e din cauza vremii...

Alegeti varianta corecta: Am visat ceva dragut/ciudat/aiurea/mult prea siropos pentru mine dar poate nu si pentru tine.

Parc.

Noapte linistita.

Noapte visatoare.

Ea: E bine aici.

Mirosul de iarba verde proaspata ma calmeaza.

El mai ia o patratica de ciocolata. Se uita la stele.

- Uite. Vezi steaua aia?

- Care din ele?

- Unde te uiti? Nu acolo. Acolo. Steaua aceea. Vezi norul ala in forma de labuta de Gily? Steaua aceea de sub nor.

- Ce e cu ea?

- Cum o fi acolo?

- …

- Si daca dupa norul ala in forma de labuta de Gily sunt alte stele care vor sa-si trimita lumina spre noi, sa le privim si pe ele? Nu le putem vedea din cauza labutei de Gily.

El mai ia o patratica de ciocolata. Ea se uita la stele.

- As vrea sa stiu cate stele sunt. Un numar exact. Sa stiu ca cineva a vazut fiecare stea. Ca s-a gandit la fiecare in parte. Nu estimativ.

- Dar nu le poti numara. Unele se sting inainte sa fie numarate.

- Dar poate ca se intampla ca in cantecul acela: stelele care cad se duc pe un alt cer.

Nu e de ajuns.

Te dezamageste.
Din nou.
Din nou.
Din nou.
Din nou.
Din nou.
Din nou.
Din nou.
Din nou.
.
.
.
.
.
Din nou.
Din nou.
Din nou.


A cata oara?

Si cat sa mai astepti o schimbare?

Ai incercat de atatea ori. Atatea "ultima sansa" s-au dus...

I-ai mai dat o ultima sansa (chiar daca nu ti-a cerut-o) in speranta ca o sa-si revina.
Si-a revenit?

Nu. Si te asteptai la asta si totusi... Speranta moare si ea, nu?

Cat o sa mai dai "ultima sansa"? Cat o sa mai astepti?