Ador starea asta de soc. E un soc al naibii de placut!
Se pare ca sfatul acela pe care l-am primit de atatea ori si care parea doar o replica dintr-un film siropos ("Crede in visul tau. Chiar va deveni realitate!") nu e deloc o minciuna. Nu e deloc o iluzie. E pe bune!
Voi crede de acum. Iarta-ma ca nu te-am ascultat mai devreme...
Anul trecut, spre finele anului scolar, la ora de engleza trebuiau incheiate mediile. Nu toti au fost la toate orele de engleza, deci nu toti aveau destule note pentru incheierea mediei. Printre acei "nu toti" am fost si eu... Deci trebuia sa fim ascultati. Ascultati din ce lectii? Din lectii de viata... Am extras cate un biletel si am asteptat sa ne vina randul sa raspundem. Pe biletelul meu scria: What would you prefer: to fly or to be invisible?
Avem avioane, putem face sky-diving, putem zbura si in vis... deci alegerea mea cu siguranta nu ar fi "to fly".
Cum ar fi sa fii invizibil? Sa dispari... asa.. dintr-o data... Sa ai posibilitatea sa vezi cine ti-ar simti lipsa si cine s-ar bucura de disparitia ta... Sa fii las si sa fugi de probleme... Sa mergi acolo unde iti doresti fara sa-ti spuna nimeni: Stop! Nu ai destui bani! Nu ai destul timp! Trebuie sa te concentrezi asupra altor lucruri acum! Nu iti permiti sa-ti faci de cap! Sa stai langa persoana iubita si sa o admiri neincetat.
Daca as prinde pestisorul de aur nu i-as cere sa-mi indeplineasca 3 dorinte. M-as multumi cu una singura: Fa-ma, pestisorule, invizibila pentru 2 zile ca sa-mi vad locul printre ceilalti.
